Trăiască Regele!

…așa, cu bune, cu mai puțin bune în 96 de ani (25.x.1921-5.xii.2017), dar Regele Românilor–sfîrșitul unei ere. Rămîne îndemnul-deviză pe mai departe: nihil sine Deo.

 

(Credit foto: Evz. Regele la București, 1992, qtd. in ActiveNews)

Advertisements
Posted in Uncategorized | Leave a comment

Joe, Karl and Fred — via Nick

Someone LinkIn-ed this quote:

Inequality is a political choice, not an economic necessity ( Joseph Stiglitz)

This is incorrect *to a large extent*. Joe would have to explain his terms which is a difficult task as they are “dialectical” (think jello-nail-wall) in the NGR sense. Insofar as humans are Veblenian *faber* (makers of tools, i.e., exosomatic implements), inequality is intrinsic not only biologically but also economically (and, subsequently and consequently, socially or…”classy”, when the distinction mutates from those traits to positional levels within organizations).

The projection of that onto the social plane is property rights and onto the economic, control of (limited) resources–and the conflicts therearounds. Those may be subject to “political choice” and Joe would perhaps recognize that his (implicit) logic on property rights would yield Marx if consistently applied; which, paradoxically, also highlights the “dialectical” aspect of “political choice”, as historically illustrated by those political environments which applied…dialectical (and scientific, of course, per Engels) materialism.

That Joe is an advisor to the UK Labour Party and he uttered this gem after a lecture alongside a Labour MP is perhaps significant.[1]


  1. In Labour Press, March, 2016, http://press.labour.org.uk/post/140350679604/inequality-is-a-political-choice-not-an-economic

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Tare-ca-piatra chiar 27 ans après

— Ni se cere să avem simţul tragic şi eroic al existenţei.

Şi să nu le luăm în tragic.

Să ieşim din noi, să nu ne gîndim la noi.
Şi să fim nepăsători la ale lumii.
Să considerăm fericirea drept prima noastră datorie.
Şi să nu uităm că prima datorie a creştinului este să ştie a suferi.

Să fim curajoşi şi îndrăzneţi.

Şi să fim blînzi şi smeriţi cu inima.
Să nu scoatem sabia.
Şi totuşi să fim ai Unuia care n-a venit să aducă pace pe pămînt ci sabie şi foc; dihonie şi despărţire între fiu si tată, între fiică şi mamă, între noră şi soacră.

Să nu ţinem la viaţă, să fim oricînd gata s-o jertfim, defăimînd deşertăciunile.
Şi să avem drept scop suprem dobîndirea vieţii veşnice.
Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiţie luptătoare a omului.
Şi să ne purtăm ca prinţii, să fim desăvîrşiţi, să ne îndumnezeim.
Să vedem în creştinism reţeta perfectei fericiri.
Şi totodată doctrina torturării fiinţei de către un Creator hotărît să ne vindece de ale lumii.
Să ne mai mirăm de Kierkegaard şi de Chesterton că din paradox fac temeiul filosofiei lor?

–Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii

Posted in Uncategorized | Leave a comment

NGR@101

…[N]o social science can subserve the art of government as efficaciously as physics does the the art of space travel, for example. Nevertheless, some social scientists simply refuse to reconcile themselves to this verdict and, apparently in despair, have come out with a curious proposal: to devise means which will compel people to behave the way “we” want, so that “our” predictions will always come true. The project, in which we recognize the continual striving for a “rational” society beginning with Plato’s, cannot succeed (not even under physical coercion, for a long time) simply because of the blatant petitio principii: the first prerequisite of any plan is that the behavior of the material involved should be completely predictable, at least for some appreciable period.

But aggressive scholarship will never run out of new plans for the “betterment of mankind.” Since the difficulties of making an old society behave as we want can no longer be concealed, why not produce a new society according to our own “rational” plans… Most interesting of all, they do not even seem to suspect that a society made only of geniuses, nay, of people fit only for an intellectual occupation, could not live even for one day. On the other hand, if the man-made society includes also a “productive” class, the inevitable social conflict between the two classes will stop that society from being “rational” (unless the same biological wizards can remodel the human species after the genetic pattern of the social insects).

–Nicolae Georgescu-Roegen, The Entropy Law and the Economic Process, Harvard, 1971/1999

Posted in Uncategorized | Leave a comment

“Pămîntul vechii Dacii…”

“…cînd mai mare, cînd mai mic…”:

Cu creasta…”militară”  [i.e., ceea ce se vede din vale] e o întreagă poveste. Cine crede că Marea Unire s-a datorat numai Adunării românești de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și intelectualitățiii greco-catolice, are o viziune naivo-patriotico-idilică asupra istoriei.

Marile puteri victorioase hotărîseră, destul de corect, să împartă înfrîntul și destrămatul Imperiu Austro-Ungar după criteriile populațiilor majoritare.

Aveau loc recensămînturi, se făcuseră hărți ale tuturor provinciilor imperiale după naționalități, se pregătea înființarea de noi țări și frontiere.

Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărți ale Transilvaniei în care zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureș, Oaș, Hațeg, Lăpuș, Apuseni, Năsăud, etc.—apăreau ca pustii, fiind dincolo de “creasta militară”, de ce se vedea din văile accesibile.

Într-o primă variantă, populația maghiară, aglomerată în orașe și în satele de cîmpie, apărea ca majoritară în Ardeal, cu consecințele ce ar fi urmat de aici.

E meritul unor misiuni de geografi francezi (guri subtile rostesc acum, cu păcat incert, cuvîntul “masoni”) de-a fi urcat pe toate cărările transilvane și se a fi inventariat și anunțat existența a numeroase comunități române, acolo unde hărțile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit, determinant, la decizia marilor puteri de la Trianon.

Am avut bucuria de a-l fi cunoscut în 1993 pe domnul Robert Ficheux (în toamna lui ’98 împlinise exact 100 de ani) unul din cei ce au călcat cu piciorul Munții Apuseni imediat după război (i-am luat șu un interviu filmat, împreună cu Radu Grozea, pe care, din motive obscure și penibile, TVR nu l-a difuzat).

Era un domn la vîrsta de aur, firav, foarte simpatic, vorbea încă perfect românește, cu un hazliu accent franco-moțogan, ne-a făcut să rîdem în hohote pe toți cîți eram la acel dineu, români și francezi, povestindu-ne cum mînca “boți” și bea vinars, cum vreau moții să-l însoare cu fiicele lor “motzotzolles”, cum dormea în iesle, privegheat de răsuflările blînde ale vacilor.

Omul acela făcuse și dăruise istorie și geografie României.

—Radu Anton Roman, Bucate, vinuri și obiceiuri românești, 2001

Posted in Uncategorized | Tagged , , , , ,

1-Dec

Cam (cel puțin) de aici:

mihaiviteazul

 

…pînă aici…și colea:

divanul_ad-hoc_1857

1024px-alba_iulia_resolution

…și “la un mare viitor”!

 

 

 

Posted in Uncategorized

Strokes and Seizures

Another valiant stroke of genius against tax-dodgers who will likely benefit only Modi’s government. That invalidating 86% of the circulating cash would cause seizures (and strokes) apparently carried now weight with the knights of taxing righteousness. Of course, the technical difficulties (new notes are different in size thus seizing up the ATMs) and the logistical execution causing chaos, cannot but afford one the opportunity to remember the launch of Affordable Care. And, certainly, no one would want to see Modi…stricken by…“forces”.

Some JPM guy tells FT that there is no precedent for this kind of “shock therapy”. Striking statement—countries were afflicted with overnight monetary (and fiscal) changes in the Eastern part of Europe after WWII, for example. In one case, in 1947, the new Soviet-imposed communist authorities in Romania exacerbated the inflationary pressures associated with the just concluded war by flooding the market with new banknotes in the 5M lei (!) denomination on a total circulation of 50,000 billion lei (NGR). It played to the market psychology (to expect further inflation since the National Bank just issued the 5M note).

This intentional savings and value-destruction was a prelude to a “stabilization” that was necessary in any case but was delayed until propitious for the government. Thus softened-up, “the market” later acquiesced to sudden (3 day) confiscation of all kinds: currency (at ridiculous trade-in rates and amounts under very low thresholds), goods (the communist government had bought peasant’s whole summer of ’47 grain crop and private companies’ inventories with old cash) and valuables (gold, etc.).

Naturally, just as today in India, the poor were the most impacted. Not only were the “stabilized” values extremely low, but the exchange took place at the banks, which were unavailable in rural areas which hosted most of the population. (In another parallel, the banks took in the whole amount one brought in but only exchanged up to a very low threshold, keeping the rest as “credit to be settled at a later time”—which never came.)

Modi’s aim is to em-bank the Indian people, to gain “transparency”, etc., while garnishing his plan with threats of tax audits and the humiliation of having people’s fingers inked. Beyond the feasibility of the economics of micro-micro-banking, this combination will likely leave out a significant amount of cash  (from people’s savings) that will not be exchanged—much to the benefit of the government: “seigniorage”…in spades. Armed with this new purchasing power, who knows to what heights transparency can be taken by Modi’s government.

And on yet another parallel, the well-to-do in India, just as the ones on 1940’s Romania, already protect their money (in foreign accounts, etc.) and, as UChicago professor and former recent Bank of India governor, Rajan, explains, “the clever” will “find ways around this program”. The erstwhile “bourgeois” dealt and saved in specie or foreign currency, and acted on their mistrust of the communists by not exchanging their valuables in hopes of a political “stabilization” (“vin Americanii!”) which did not happen.  That this eventually led to the gross injustice of their show trials and then their demise in the late ‘40s and early ’50s is a parallel not yet drawn—and it hopefully never will be.

Posted in Uncategorized