Ţări in curs de…demolare?

Comentarii pe marginea lui “Revoluţie?”, al Prof. Radu Baltasiu.

Nu numai ca revolutiile sint deseori involutii, dar se pare ca astazi se fac la comanda, dupa reteta, prin productie in serie. Nici Ford, si cu atit mai putin Trotki, poate nu si-ar fi crezut ochilor… 🙂

Este remarcabil articolul acad. Giurescu nu numai prin continutul punctat ci si prin legaturile pe care le sugereaza intre diversele domenii desfiintate dupa 1989. (Apropos, am gasit blogul doctorandului Valentin Maier http://industrializarearomaniei.blogspot.com/ interesant in acelasi sens). Ar putea numi tara ca “in curs de…demolare”; insa, ziceam altundeva la un moment dat, “cetatile” pot fi re-facute–am facut-o o data, se poate face din nou.

In sfirsit, ma voi lega de “sa vrei si nu ai unde sa muncesti” si de “mai pe dos de atit nu visa nici dictatura comunista.”

Nicholas Georgescu-Roegen demola si el, la finele anilor ’40, bazele teoriei economice standard. Piesa de artilerie folosita a fost atit de eficienta incit “profesionistii” nu au mai vrut sa aiba nimic de a face cu el pentru multi ani. Bazat pe investigatiile pe care le facuse pentru *Enciclopedia Romaniei* in 1933, NGR descoperea ca metoda de distribuitie/alocare a venitului national in tarile economic suprapopulate nu poate fi cea [neo]clasica, i.e., leafa = produsul marginal al muncii (NGR, “Economic Theory and Agrarian Economics” [1]). (“Leafa” este mai degraba “simbrie” in contextul lucrarii pentru ca se intimpla ca tarile cu acesta situatie erau “eminamente” agrare la vremea respectiva.).

“Economic suprapopulat” inseamna de fapt situatia in care produsul marginal al muncii este 0 (zero), ceea ce era cazul in economiile vizate (tarile din sud-estul Europei). Aplicind aceeasi teorie ca in tarile avansate ar insemna ca venitul lucratorilor de asemenea ar deveni…zero–o situatie dezastruos-absurda. Nu numai atit, dar modelul de echilibru (Walrasian) al acelor tari presupune pre-existenta ab initio a unui venit suficient pentru fiecare participant al economiei pentru toata viata–modelul nu merge de fapt nici in tarile dezvoltate economic, si cu atit mai putin in cele in curs de dezvoltare. (NGR, p. 24)

Aplicabila la “sa vrei si nu ai unde sa muncesti” este urmatoarea idee: in tarile “agrare” ale vremii, “[m]ost probably, overpopulation will remain a local problem calling for local remedies as long as people in general neither wish nor are allowed to leave their own lands.” Nu exista nici fapte, zice NGR, care sa arate ca o atare tara poate sa-si rezolve problema si sa se lanseze intr-o economie de schimb de tip capitalist prin comert international. Ai putea aproape afirma farfuridian ca “din aceasta dilema nu puteti iesi, am zis!”

Iar regimul comunist a mostenit problema si a blocat emigrarea inchizind astfel acea supapa de care se foloseau unii romani (v. de exemplu ce zice Madgearu despre “fenomenul morbid” al emigrarii banatenilor in America in “Orasul economic” [2]). Industrializarea de-a lungul acelei perioade a fost, direct sau indirect, constient sau nu, un raspuns la acea problema, dincolo de propaganda de rigoare si de infierarea “capitalismului”–daca intr-adevar regimul l-a scos din inchisoare pe Mihail Manoilescu pentru a-i cere sfatul in privinta strategiei de industrializare a tarii, atunci ipoteza se intareste, pentru ca industrializarea se pare ca avut efect asupra problemei in cazul Braziliei [3]. O parte din suprapopulatia rurala a fost absorbita in procesul de industrializare si raspunsul la intrebarea daca problema a fost rezolvata dpdv *pur economic*, in sensul lui Walras si Manoilescu, nu il pot da aici deoarece analiza ar trebui sa dezambiguizeze cel putin doua semnale: cel economic de cel represiv. (Apropos, o suprinzatoare si adinca intuitie a interactiunii dintre cele doua are regretatul V. Havel in imaginea aprozaristului care trebuie sa atirne “Proletari din toate tarile uniti-va!” in vitrina magazinului sau–la fel ca toti ceilalti comercianti [4]. Noi traim azi in “siajul” acelei psihologii si acelor tare sociale si putem folosi aceste intuitii pentru viitor.).

Odata cu dez-industrializarea curenta, reflectata foarte bine in articolul acad. Giurescu, si apropos de “mai pe dos de atit nu visa nici dictatura comunista”, cel putin simptomele suprapopularii economice se pare ca au revenit pe parcursul ultimilor 20 de ani dar isi gasesc “rezolvarea” prin emigrare, iesiri la pensie, etc. Ca o situatie de acest gen este in esenta echivalenta cu saracia sau nivelul de trai redus e deja foarte clar (si conform cu NGR, p. 22). Cheia inca este asa cum o vedeau Manoilescu si NGR [5], in [re]industrializare. Iar bazele metodei de dezvoltare economica se afla in NGR (proces economic, exploatarea resurselor, model de dezvoltare si crestere) si Schumpeter (capital, credit, intreprinzatori/intreprinderi, etc.).

Intrebarea esentiala dpdv *social* este cum oprim degringolada? Poate ca recurgem la ideea cu “cetatile. “Cetatile” insa sint in general elemente defensive–este poate necesar elementul ofensiv atit in lupta de idei (asa cum face SPQR) cit si in cea politica (organizarea si construirea unei baze de putere, de la tactica (unde ne intilnim) la cele strategice). “Cetatile” pot facilita supravietuirea–dar au americanii o vorba, fosta strigat de lupta in lupta pentru independenta a Texasului: “Remember the Alamo!” (la noi s-ar traduce, “stii care a fost evenimentul anului in 1453, nu?”)–numai la atit sa tintim?

Alin Voicu

[1] Scrisa si prezentata la University of Chicago in 1948 si primita cu multa raceala de economistii standard de acolo care “nu l-au iertat niciodata” (v. Gowdy & Mesner, “The Evolution of Georgescu-Roegen’s Bioeconomics”, Rev. Of Soc. Econ., lvi, No. 2, Summer 1998, p. 147). Din aceste motive a fost publicata mult mai tirziu, in 1960, ca: “Economic Theory and Agrarian Economics”, N. Georgescu-Roegen, Oxford Economic Papers
New Series, Vol. 12, No. 1 (Feb., 1960), pp. 1-40

[2] Virgil Madgearu, *Agrarianism, capitalism, imperialism*, pp. 116-117.

[3] Longin Popescu, “Un mare prieten al Romaniei ne da curaj”, Forumula As, Nr. 417, 12-18 December 2000, http://www.formula-as.ro/2000/417/spectator-38/spectator-1497

[4] Vaclav Havel, “The Power of the Powerless (To the memory of Jan Patocka)”, oct. 1978, http://vaclavhavel.cz/showtrans.php?cat=eseje&val=2_aj_eseje.html&typ=HTML, sectiunile I-IV in special.

[5] Mihail Manoilescu, *Fortele nationale productive si comertul exterior*; Nicholas Georgescu-Roegen, “Manoilescu, Mihail (1891–?1950),” *The New Palgrave: A Dictionary of Economics*, First Edition, Eds. John Eatwell, Murray Milgate and Peter Newman, Palgrave Macmillan, 1987

Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

One Response to Ţări in curs de…demolare?

  1. Pingback: Istorie economică românească « Blog ideologic Titus Filipas

Comments are closed.