Săgetări entropice: Timpul

de Alin Voicu

(Vezi o versiune si aici)

Interesant mod de a vedea lucrurile de către blogideologic (sau aici) cu abscisa reprezentînd “săgeata timpului” printr-un proxy, i.e., cantitatea de bunuri produse, iar ordonata constiuind un proxy pentru costuri… Pe undeva chiar şi lui Heraclit i se părea aşa…

Expresia ca atare îi apartine astronomului Artur Eddington care a emis-o in 1928 in The Nature of the Physical World:

I shall use the phrase “time’s arrow” to express this one-way property of time which has no analogue in space. It is a singularly interesting property from a
philosophical standpoint. We must note that—

  1. It is vividly recognised by consciousness.
  2. It is equally insisted on by our reasoning faculty, which tells us that a reversal of the arrow would render the external world nonsensical.
  3. It makes no appearance in physical science except in the study of organisation of a number of individuals. Here the arrow indicates the direction of progressive increase of the random element. (p. 59, subl. mea)

Într-adevăr, Nicholas Georgescu-Roegen a caracterizat-o pe liniile lui Eddington (si Herr Immanuel), ca fiind percepută intim de însăşi conştiinţa omului, dar ducînd-o mai departe şi observînd că (1) de aici urmează că entropia are un caracter antropomorfic; şi (2) că entropia poate fi concepută ca mod de a “măsura” Timpul, i.e., o stare-a-lumii (o fi poate şi Weltstand o notiune filozofică) caracterizată de entropie la nivelul S1 este “mai devreme” in Timp decît o stare cu entropie S2 dacă S1 < S2. Şi poate că nu este un simplu accident faptul că Maxwell tratează entropia imediat după problema temperaturii absolute (Theory of Heat, pp. 159-165)–entropia poate fi măsura absolută a Timpului. Legătura om-proces economic-entropie îşi gaseşte rădăcini chiar în Carnot care trata specific relaţia dintre căldură şi lucru mecanic, i.e., o relaţie folositoare omului în viaţa sa economică. Mai mult, dincolo de “două izoterme şi două adiabate”, semnificaţia mai adîncă a ideii lui Carnot este că “cycle operation is a condition of the sustained activity of not only internal combustion engines but also living [beings].” (A. Tsuchida, “Five conditions for sustainable living systems,” 1999)

Iar (1) si (2) sînt inextricabil legate de faptul că “for a complete chronology we need a continuous time’s arrow of at least one category of individuals the lives of which overlap without interruption”–o idée pe care NGR pare a o dezvolta mai tîrziu, în Legea entropiei şi procesul economic, foarte româneşte, în noţiunea sa de Anschauung, care e oarecum apropos cu cea a lui Heidegger caracterizată de istoricitate şi tradiţie: “această istoricitate (Geschichtlichkeit) elementară a Dasein-ului poate să-i rămînă Dasein-ului însuşi ascunsă. Însă ea poate de asemenea să fie des-coperită intr-un fel sau altul si să fie anume cultivată. Dasein-ul poate să descopere tradiţia, să o păstreze si să o urmeze in chip expres. Des-coperirea tradiţiei si deschiderea a ceea ce ea „dă mai departe“ si a felului in care dă poate fi luată ca sarcină de sine stătătoare. Felul de a fi al Dasein-ului devine atunci interogare si cercetare de tip istoriografic (Historie).” (Fiinţa şi Timp, “Expunerea întrebarii…”, II.6, Humanitas, 2003, subl. mea) Că economia politică este o “ştiinţă istorică” observa şi Engels, iar Schumpeter constata că “viaţa economică este un proces unic care se desfaşoară în timp istoric într-un mediu cu perturbaţii.” (citat în NGR, “Closing Remarks…”; trad. mea)

Legea entropiei este “singurul caz clar de lege evolutivă” pe care îl ştim astăzi, spune NGR, i.e., o lege care are de-a face cu Schimbarea cu “S” in sensul de schimbare irevocabilă, o caracteristică definitorie a proceselor legate de om, cel puţin. Este poate “epura” acelei ireductibile opoziţii: Fiinţă şi Devenire, o problema spinoasă de la Heraclit pîna la Hegel, Heidegger si Noica (şi, da, trecînd si prin…Spinoza) (v. NGR, “Feasible Recipes Versus Viable Technologies”, 1984). Interesant este de asemenea că însuşi conceptul de timp al mecanicii, considerat reversibil şi care poate fi modelat cu ajutorul funcţiilor analitice (ideea unei funcţii de producţie fiind una dintre care pot fi considerate “lucru slab”, cum spune undeva Mircea Vulcănescu), nu are noimă decît dacă timpul are o direcţie: numai aşa am putea spune “mecanic” ce înseamnă “mai tîrziu” şi “mai devreme.”

NGR reaşează economia politică pe baza entropiei aratînd-o pe aceasta din urmă, sau, cu Heidegger, des-coperind-o, drept forma şi expresia esenţială a acelei “lipse” (scarcity) care fundamentează însăşi ideea de economie. Aspectul acesta antropomorfic, uman al entropiei se aliniază şi cu concepţia lui despre scopul procesului economic. Este vorba pîna la urmă atît despre produse/marfa ca atare, pentru că procesul economic preia elemente materiale de joasă entropie si le transformă in produse materiale benefice omului şi în deseuri (waste) crescînd astfel entropia sistemului/habitatului/mediului uman de care vorbea Schumpeter–dar scopul suprem al procesului economic este un flux psihologic (sau spiritual, sau poate chiar şi duhovnicesc cel puţin uneori): bucuria vieţii (sau “bucurarea de viaţă”, cum a mai fost tradusă expresia):

The economic process is, instead, grafted on nature in a unidirectional way. Nature’s contribution is [resources], and the ultimate material product of the entire economic process (which is the total flow of waste…) returns to nature. And, according to the entropy law…this last flow is irrevocably irreversible. (“Dynamic Models and Economic Growth”, p. 771)

Legată astfel de viaţa omului, clepsidra devine deci o şi mai potrivită metaforă… “[T]he process of the entire universe is unidirectional, i.e., irreversible, because that of its individual members is irrevocable,” mai spune el in Analytical Economics.

Dificultatea de a măsura timpul în mod direct cu noţiunea de marfă ca atare este că ea insăşi e foarte dificil de tratat: problema agregării, depre care blogideologic a mai scris, este un aspect critic. Altul este că, dacă într-adevăr scopul şi rezultatul procesului economic este bucuria vieţii, atunci măsurarea acesteia este o problemă insurmontabilă atîta timp cît, zice, speranţele lui F.P. Ramsey îndreptate spre inventarea în cele din urmă a unui “psihogalvanometru” continuă să fie inşelate indiferent cîte studii sponsorizează  dl. Sarkozy

Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized and tagged . Bookmark the permalink.