Miros de migdale amare

Alin Voicu

Dixit PM Ponticus V:

“Aurul se exploatează cu cianură, nu există altă tehnologie care să scoată acest cuvânt odios, că până la urmă cuvântul este problema. Cianura este folosită în multe alte tehnologii, inclusiv în România. Şi în Finlanda tot cu cianură exploatează. Nu cunosc foarte bine tehnic, dar putem să învăţăm de la ei şi să ştim ce ce putem cere ca standarde de mediu de la orice fel de companie, nu de la una anume, ci de la oricine vrea şi poate să investească în România”, a spus Ponta, aflat în vizită oficială în Finlanda.[1]

Nu e clar cine îi este consilier, dar îl cam face pe d-l PM să viseze cu ochii deschişi—cum adică un cuvînt e problema? O strategie “consiliernică” este tocmai aceasta—de a reduce o problemă reală la elemente neesenţiale pentru a deturna atît sensul cît şi îngusta soluţionarea ei. Este fals că nu există alte tehnologii—ar fi mai bine spus că aceste alte tehnologii nu au fost prezentate pentru evaluare în cazul acestui project; iar cei care “nu cunoasc foarte bine tehnic”—cum  pot atunci lua decizii cu impact aşa de mare acum şi peste multe generaţii? Da, îi sfătuiesc consilierii… Dar dacă tot este pe acolo, poate îi întreabă d-l PM şi pe cei de la Nokia cum le-au priit cei 37 milioane de euro investiţi de guvernul din Romania şi invitaţia la Cluj şi cum de au reuşit s-o şteargă de acolo cu…mîinile curate.[2] Nu o fi cunoscut bine tehnic industria de telecomunicaţii şi situaţia economică curentă nici guvernul care a luat decizia la vremea aceea…

Cuvîntul are un înţeles; după Nichita Stănescu, şi foarte apropos, cuvintele sînt umbra structurii materiei iar una din îndeletnicirile de căpetenie a omului este de a căuta sursa ce a iluminat materia pentru a lăsa aşa umbre majestuouase[3]: deci să fim atenţi cînd ne luăm de cuvinte–bineînţeles că nu cuvîntul este problema. Asta poate fi perspectiva unui politician convins, pentru care cuvintele sînt mijloace de control. Cine altcineva ar purta lupte împotriva cuvintelor? Poate cei care au ceva de…”vîndut” publicului care nu se prea înghesuie să cumpere—politica, ca marketing…

Problema este, evident pentru toată lumea, faptul acesta, tot de Nichita spus altundeva: cuvintele atrag realul; ori tocmai ăsta e miezul ei–că atracţia asta are aşa un efect încît cauzează proteste, analize de mediu, poate şi puşcărie, cine ştie? Aşezarea problemei în termenii d-lui PM ar fi de fapt o încercare de a o redefini întru-totul, găsind un alt cuvînt care să exprime…alt adevăr sau, mai degrabă, alt ne-adevăr (asta apropos de genii româneşti[4]).

Nu este adevărat că numai “cianura” este problema—totul e “mult mai înalt şi mult mai curînd” decît atît. E despre distrugerea de munţi; despre lacul tip crater care i-ar putea înlocui otrăvitor şi atît de enrom încît să poată isca un puls de peste 156 de bătăi pe minut celor ce ar împărtăşi, cîndva, punctul de vedere al lui Neil Armstrong.[5] Este despre modul în care s-a făcut licitaţia pentru Roşia Montană, lucru despre care, într-o ţară zis liberă, nu ştim nici ce stipulaţii conţine nici cine (sau dacă) trebuie să treacă pe la DNA, ANI, etc. Se pare că licitaţiile privatizării “originale” din România, începînd încă cu joaca de-a cuponiada în anii ’90, atrage tot felul de personaje…originale, cu mai mult sau mai puţin “bagaj” de diverse feluri: RGMC, OMV, Roman Copper, Dan Diaconescu, etc. Poate n-ar fi rea o reziliere in toto şi o reevaluare de novo în cazul Roşia Montană. Despre otrăvuri şi bătălii, vorba aceea “where is the poison? The battle of wits has begun. It ends when you decide and we both drink, and find out who is right…and who is dead.”[6]

Dacă, pe de altă parte, d-l PM face această afirmaţie ca parte din eforturile guvernului de a găsi alte soluţii şi transformînd astfel şi lexicul problemei, atunci “bravo!” Dacă, deci, eforturile guvernului sînt îndreptate spre a găsi alternative, care, în ciuda tranşanţei d-lui PM întru contrariu, chiar există, atunci cu atît mai demn şi lăudabil. E sigur că ştie, dar de exemplu, poate începe prin a suna la Politehnică sau la Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Metale si Resurse Radioactive şi cere cu experţii români în tehnologii fără cianură.[7]  Tehnologii făra cianură bazate cel puţin în parte pe cercetările acestor experţi români se aplică déjà în Canada[8]—de ce nu şi în România?

Dar, încă o dată, nu aceasta este problema şi cu atît mai puţin cuvîntul “cianură”—problema este, pînă la urmă, una perenă: “Cine suntem?” Avertismentul lui Nichita trebuie deci luat în seamă chiar şi de d-l PM: “fii atent cum vorbeşti—cuvintele atrag realul”, iată:

 

Discuțiile nesfîrșite în necunoștință de cauză. Nu am văzut niciun specialist, un geolog, un miner, un inginer de preparare, care să discute problema cum trebuie. Trebuie să analizeze specialiștii. Să se facă dezbateri televizate cu specialiști, nu să vorbească oricine.

Sînt șapte biserici: una greco-catolică în Roșia, de la 1741, apoi una ortodoxă, de la 1620, biserica ortodoxă din Corna, de la 1710, biserica greco-catolică din Corna, de pe la 1846 și restul biserici maghiare, de pe la 1850. Ar fi multe de povestit. Familia Gritta, o mare familie, renumită în toți Apusenii, cu Mihăilă Gritta, care a trăit între 1762-1837 și care a găsit în galeria lui proprie 1700 kilograme de aur. Cu acest aur a făcut șapte biserici și șapte școli confesionale în Munții Apuseni. Cine mai face așa ceva azi? Noi cică vom scoate 300 tone de aur, cu prețul căruia vom rade de pe fața pămîntului două localități cu tot patrimoniul lor cultural-istoric, cu șapte biserici vechi, cu galerii romane unice în Europa, care pot fi vizitate în frac și cu pantofi cu lac, atît de bine-s amenajate și păstrate.

Aurel Sântimbrean, inginer-sef la situația zăcămîntului de la Roșia Montană, făcută în 1985 si cumparata de RGMC[9]

+++

  1. ***. “Ponta: „Dacă respectăm reguli de mediu, aprobăm exploatări miniere. Problema e cuvântul odios «cianură»””, Adevărul, 23 Sept. 2013, http://adevarul.ro/news/politica/ponta-daca-respectam-reguli-mediu-aprobam-exploatari-miniere-problema-e-cuvantul-odios-cianura-1_52405eecc7b855ff56b80ecd
  2. Nick Thorpe. „Romania’s ‘Nokia City’ hopes dashed”, BBC News, 21 Dec. 2011
  3. Nichita Stănescu. “Războiul cuvintelor”, Opere complete, Cartea românescă, 1985, vol. I, p. 83
  4. Mihai Eminescu, “Criticilor mei”
  5. Nichita Stănescu. “’Asta este!’ (O sută cincizeci şi şase de bătăi pe minut)”, Amintiri din prezent, Ed. sport-turism, 1985, p. 22
  6. Cary Elwes (Westley/The Man in Black). The Princess Bride, directed by Rob Reiner, 1987
  7. Vezi, de exemplu, A. Filcenco-Olteanu, et al., “Statistical model of gold recovery from chloride media using Amberlite XAD-7”, Chem. Bull. “POLITEHNICA” Univ. (Timisoara), Volume 55(69), 1, 2010, pp. 64-67; R. Radulescu, et al., “New Hydrometallurgical Process for Gold Recovery”, Chem. Bull. “POLITEHNICA” Univ. (Timisoara), Volume 53(67), 1-2, 2008, pp. 135-139. De notat că aceste lucrări, şi altele similare, au apărut chiar în această periodă în care s-a dezbătut problema Roşia Montană!
  8. ***. “Firm Uses Cyanide–Free Method To Leach Gold, Other Metals”, Forbes, 7 Mar. 2012
  9. Alexandru Căutiș, “Aurel Sântimbrean: “Valoarea celorlalte metale rare de la Roșia Montană e mai mare de patru ori decît valoarea aurului de acolo””, Kamikaze, 9 Sept. 2011, http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/aurel-santimbrean/; valorile citate şi în Oana Romocea, “Who is Roşia Montană”, Huffington Post, 13 Sept. 2013,
Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.