Şcolire şi educaţie

Alin Voicu

 “Don’t let your schooling interfere with your education” — Mark Twain

Un articol oportun al lui Radu Georgescu despre şcoală şi educaţie atinge cîteva aspecte tactice dar esenţiale despre acumularea de cunoştinţe pentru ceea ce americanul numeşte, într-o expresie reprezentînd poate cel mai mot juste din limba engleză, “to make a living.” Faptul că foloseşte un set de modele cvasi-matematice pentru ilustrarea ideilor dă articolului o binevenită coloratură rogeniană. (Pentru NGR, modelul este o metaforă, o simile, i.e., comparaţie în sens de figură de stil, care ajută la testarea validităţii unor gînduri).

Este cu atît mai potrivit cu cît în aceeaşi zi s-au dat publicităţii rezultatele testului PISA al OECD în care elevii de 15 ani din România au punctat semnificativ sub media celor 65 de ţări participante (reprezentînd 75% din economia lumii) iar SUA şi Marea Britanie au părut a “stagna” în ciuda cheltuielilor astronomice pe cap de elev din aceste ţări—rezultînd, bineînţeles, în tot felul de justificări, vaiete şi threnodii, etc., la nivel ministerial. Mai mult, în iulie anul acesta, tinerii matematicieni români au avut cel mai slab rezultat din toată istoria de 54 de ani a participării României la Olimpiada Internaţională de Matematică—locul 22 pe plan mondial. Este demn de amintire faptul că România a participat la fondarea aceastei competiţii şi că prima s-a ţinut la Bucureşti în 1959! La fel şi a doua, 1960 şi apoi în 1969, 1978 şi 1999 (locul 4). Panta descendentă a rezultatelor a început, poate nu pe de-a-ntregul surprinzător, prin 2000.

Despre contextul perioadei pe care articolul o numeşte “flower power”–Ellison, Jobs, Gates, se pot afirma cîteva lucruri de context care prezintă poate ceva învăţăminte. Aceştia trei au absolvit liceul într-o perioadă în care “se făcea şcoală” foarte serios, aproape la nivel european, în liceele din Statele Unite. Dar chiar şi atunci, Georgescu-Roegen îl uluia pe cancelarul universităţii Vanderbilt în 1976 spunîndu-i că “majoritatea cunoştinţelor de lucru—ca distincte de cunoştinţele de specialist—provin din educaţia liceală din România care avea 18 milioane de locuitori, 100 de licee şi patru universităţi” la acea vreme.[1] Deci cunoştinţele acestor oameni de mare succes sînt temeinice. Este de asemenea de notat că toţi trei au trecut pe la facultăţi cel puţin pentru un timp şi că o parte substanţială din eforturile lor filantropice au de-a face cu educaţia.

Constantin Noica face parcă undeva o comparaţie între Platon (pe care îl prefera) şi Aristotel (căruia i se împotrivea) arătînd că primul a înfiinţat Academia pe cînd al doilea doar Lyceum-ul; şi totuşi, prea multă Academie poate dăuna la fel ca prea puţină. Deci, vorba lui…Aristotel, a găsi o via media necesită un efort social. Situaţia americană s-a deteriorat după 1965 cînd a fost adoptată Legea studiilor superioare şi care a dus la o degradare şi uniformizare a calităţii învăţămîntului în SUA prin încurajarea studiilor superioare ca un minim pentru o carieră în “cîmpul muncii” din America. În acelaşi timp, datorită acestui stimul, costurile pentru studii superioare au explodat dovedind încă o dată că legile sînt un instrument mult prea grosier pentru tratarea problemelor delicate ale unei societăţi. În consecinţă, astăzi există, după WSJ, “115,250 de măturători de stradă care au studii superioare” [2]—asta atunci cînd nu sînt avansaţi[3], vorba lui Mitică, la datul afară al muştelor din…Central Park[4], si care au acumulat o medie de 30.000 de dolari datorie la absolvire.[5]

Această uniformizare şi diluare a învăţămîntului explică, cel puţin intuitiv şi parţial, “stagnarea” performanţelor educaţionale ale elevilor de 15 ani din SUA—diminuarea rigorii şi continua experimentare de modele şi mode pe pielea elevilor reprezintă o altă posibilă sursă. Mai departe, rigiditatea sistemului universitar bazat pe “veşnicia” profesorilor, cunoscută sub numele de tenure, cu interesul foarte material al acestora de a avea de lucru (studenţi), prezintă o altă variabilă cu putere explicativă.

În sfîrşit, ce învăţăminte pot fi extrase de aici? Într-adevăr, cum observă şi articolul lui Radu Georgescu, şcoala e folositoare, poate chiar sine qua non—este pilonul a cel puţin două elemente sociale indispensabile: inculcarea de cunoştinţe tehnice, să le zicem, (şi diplome) necesare unei cariere aşa cum se prevăd acestea la un moment dat (aspect vocaţional); şi educarea unui popor pentru viaţa productivă în “cetate”/ societate şi pentru orice eventualitate dpdv al prespectivelor de cultură şi carieră (aspect fundamental). “Educaţia constituie, pentru viaţa socială şi tehnică, a unei comunităţi ceea ce ereditatea înseamnă pentru biologie”[6]—atîta vreme cît nu degenerează în “diplome pentru mase!” sau în şablonare à la procesul Bologna. Eforturile curente legate de ceea ce este numit “Common Core”, un standard de cunoştinţe, nu instituţional-organizatoric, care caută, de bine-de rău, să se impună în toate statele din SUA, se înscrie pe linia acestei recuperări concentrîndu-se pe limba engleză/comprehensiune şi matematică.

Mai mult, procesul de distilare a ceea ce poate fi numit elite, năucit de reforme, experimente, practici “revoluţionare,”  idei şi metode “noi” cît şi de egalizarea raportului profesor-elev  în Romania şi aiurea, este absolut necesar unei societăţi, unei culturi, deci trebuie recuperat. Economii foarte dezvoltate precum SUA îşi pot permite să importe oameni cu vocaţii puternice–majoritatea celorlalte ţări din lume mai puţin—însă nu e tocmai clar impactul fundamental, cultural al acestei practice.  Întrebarea esenţială, din punct de vedere economic şi social, nu este deci, “ce fel de educaţie trebuie să aibă o societate?”, ci invers, “la ce fel de cultură aspiră o societate?”, cu alte cuvinte, “ce înseamnă “normal” pentru o societate?” Problema obţinerii, alocării şi administrării de resurse, etc., de acolo urmează şi este, inevitabil, o problemă de economie politică.

 

+++

  1. N. Georgescu-Roegen, “Economics and Educational Development”, Journal of Education Finance, 1976
  2. A. Finley, “The Real Reason College Costs so Much—An Interview with Richard Vedder,” The Wall Street Journal, 24 August 2013, p. A9
  3. ***, “Are there too many Ph.D.s and not enough Jobs?”, National Public Radio, 10 Martie 2013
  4. I.L. Caragiale, “Mitică”, 1900
  5. D. Belkin, “Class of 2012′s Debt Burden Varies by State”, The Wall Street Journal Real Time Economics blog, 4 December 2013
  6. NGR, ibid.
Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Şcolire şi educaţie

  1. Cristina says:

    SUA stagnează cam de cind s-a înființat ministerul educației. Ceea ce dovedește ca guvernul nu are ce cauta in educație, iar common core trebuie sa dispară.

Comments are closed.