Deținutul K 9320: 3-iii-1904 – 28-x-1952 – Despre spiritul românesc

De lumea Apusului european ne despart, în multe privințe, prăpastii. Mă refer la Europa căreia Nietzsche voia să-i redea, prin cea mai eroică vivisecție morală, curățenia și împăcarea conștiinței, roasă pînă la rădăcini de nihilism…

În trăirea valorilor, spiritul românesc arată o mare nemijlocire și o impresionabilitate care îl duce la situații paradoxale: clarviziune, disperare și totuși incorigibila conștiință a unei reale superiorități față de multe alte spirite naționale; nefiind însă just înțeleasă această superioritate răstălmăcită sau negată facil, mărește confuzia și îndoielile de propriile noastre calități…

Ethosul nostru este irezistibil uman, nu umanitarist; Umanul poate deveni în, anumite împrejurări, direct opus umanitarismului prin simțul prăpăstiilor, al ireparabilului și al situațiilor liminale din existență, precum și al coruptibilității fundamentale, „penitus insita humani generi”. Orice ideologie care încearcă să nege sau să ignore acești factori ai vieții omenești „mușcă din granit”, spune Max Scheler. Inteligența, privirea noastră în lume, e prea trează, spre a se lăsa multă vreme înșelată de teorii ideologice; nici umanitarism, dar nici nihilismul ridicol spenglerian al cultului forței, neuman și pervers. Simțul realului e prea puternic pentru exagerările supreme. Pentru învingerea corupției, a liberalismului actual, va trebui să mobilizăm alte motive creatoare proprii ființei noastre.

În acest Ethos se întîlnesc toate coordonatele existenței. Deocamdată, este total dezorientat și acoperit de amestecuri străine și de împrumutul ultimului secol, menținîndu-se în mari deficiențe. Noile prefaceri istorice îl vor ajuta să-și regăsească forma sa adevărată…

Spre deosebire de Apusul European, o mare oroare de hybris. De aceea nu poate lua peste măsură în serios aparatul obiectiv al vieții, fie el însuși statul, noul moloch, care amenință să înghită viitorul culturii. Prin el însuși, spiritul nostrum nu ar fi ajuns niciodată la o criză cauzată de revolta lucrurilor împotriva omului, ca cea actuală (Scheler).

–Mircea Vulcănescu (Opere, I)

Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.