Siloam Colectiv

We must reject the idea that every time a law’s broken, society is guilty rather than the lawbreaker. It is time to restore the American precept that each individual is accountable for his actions.

Ronald Reagan

Ziceam @nastase:

„Desigur, nu vreau să cred că au existat diversiuni sau manipulări. Intr-o societate democratică, astfel de lucruri nu se pot intâmpla…” (Năstase)

🙂 Democrația (și nu numai “la noi”) este caracterizată, apud M. Vulcănescu, de “1. imposibilitatea unei guvernări eficace, 2. incompetență…iar viciul mare al vieții noastre publice e…lipsa de pregătire politică a populației.” Deci, deși foarte dureros și tragic, nu trebuie să surprindă:

1. efectele tip Turnul Siloamului (Lc. xiii, 1-5) sau idiosincratice, cum le numește, în mod pertinent, blogideologic, chiar de tip tragic ca cel curent și care nu este specific României numai (vezi The Station nightclub fire, în 2003, în SUA, de exemplu, cu 100 de victime, sau colecția de astfel de evenimente tragice de pe wikipedia, cel mai recent listat fiind Kiss nightclub în 2013 în Brazilia, 242 victime!). Unele riscuri de acest tip pot fi prevenite—esența lor “stohastică” însă face imposibilă atît prevenirea tuturor (reducerea probabilității) cît și minimizarea impactului (amplitudinea). Taleb are o teorie (și oarece recomandări de mitigare) care construiește pe acest concept—dar există deci limite “naturale” chiar și pentru incompetență!

2. exploatarea evenimentelor psihologic și social (Ellul; el observa de asemenea ușurința relativă cu care massa poate fi “propagandizată” față de individul singular, cu atît mai “vîrtos” cu cît massa e definitorie democrației) dar și specific politic. Propaganda este poate răspunsul puterii la cuvîntul lui Lăpușneanu—proști, dar mulți–transformarea unei societăți prin promovarea unui „individualism aritmetic” e specifică iarăși democrației. Modul de educare politică a populației este astăzi la TV sau pe internet mai peste tot în lume. De aceea au încă mare trecere formele (la modă) fără fond (Maiorescu) probabil deoarece “conducătorii noștri, educați într-un occident care-i uluia, au vrut, prin decrete, să transforme vechea noastră națiune de țărani într-o copie fidelă a statelor occidentale…[dar] [r]ealitatea socială a refuzat să se conformeze…” (Gusti); și, ar zice unii, cu atît mai rău pentru realitate, de unde și aceste convulsiuni sociale, politice și religioase

Nici chiar pînă azi nu am reușit, de exemplu, “să facem o *metafizică a dorului*, atît de semnificativă la un popor *cumpătat*…în care să ne căutăm sensul misiunii noastre proprii.” (iar Vulcănescu, subl. în original) De aici poate și confuzia străzii, foarte bine prinsă în postare, cu privire la variile și uneori nedefinitele nemulțumiri. Problema e calitativă—aceast fapt plusează natura necesară unor soluții, care se pot ajuta de aritmetic-cantitativ și “ingineresc”, bineînțeles, dincolo de economic (slujbe), social (spitale, deși în America rata biserici/spital e 62-la-1 pe cînd în România e o dată și jumătate (de 1,5 ori sau cu 34% mai mică) (!), 41-la-1) și politic (“clasa politică”, “vrem 300 nu 600”, etc., deși nu de aici vor proveni soluțiile, ci numai o probabilă îmbătare cu apă rece pînă la convulsiunea următoare).

„Toate vechi, și nouă toate”–din fericire, sau din păcate.

 

PS: Similaritatea “reformelor” cerute de stradali cu cele din Proclamația de la Islaz (1848) este bineînțeles pur…stohastică

—-

  • Jacques Ellul. Propaganda, 1962
  • Mircea Vulcănescu. “Iarăși problema democrației la noi”, ca. anii ’30
  • Dimitrie Gusti. La science de la réalité sociale, 1941

 

Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.