Macrodisambiguități

Ziceam, la o analiză macro cum că:

Politica monetară explică *inflația* dar activitatea economică explică de asemenea *dinamica* prețurilor. Una din legăturile dintre ele, poate cea definitorie, este creditarea. De aici insistența băncilor centrale, apud Keynes în general, de a controla rata dobînzii.
La PS: NAIRU?

și apoi că

Inflația/deflația sînt, cum pare a spune Florin, fenomene care apar numai din cauze monetare. Semnalul prezent în nivelul prețurilor este ambiguu–activitatea productivă sau inflația dau efectul creșterii/descreșterii nivelului general al prețurilor? Deci politica monetară este cea care determină aceste efecte și astfel trebuiesc văzute/analizate. Da, efectul schimbărilor tehnice poate reduce unele prețuri (prin efectul asupra capitalului (Marx) vs. muncă sau al inovațiilor (Schumpeter)) și chiar poate fi în spatele altui efect important, șomajul (NGR, Fitoussi). Cu alte cuvinte, inflația și deflația nu sînt fenomene simetrice cum ar vrea economiștii fascinați de mecanică iar sintagma “inflație negativă” e o contradicție în termeni deși, sub aspect operațional, teoretic, ambele pot fi determinate de politica monetară.

Advertisements

About socot

- Economie - Istorie economica - Finante - Administrarea crizelor
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.